“Un mod de viață echilibrat scade riscul de a dezvolta un cancer pe parcursul vieții”

Medicul specialist gastroenterolog Andrei Groza face parte din noua generație de cadre medicale, generație în care ne punem speranțele că va schimba, puțin câte puțin, din imaginea medicului “zeificat”, la care se poate ajunge doar apelând la relații sau, evident, cu “plicul”. L-am cunoscut deloc întâmplător, fiindu-i pacient, iar acest lucru s-a transformat, încet-încet, dintr-o relație medic-pacient, într-una de amiciție. De ce? Pentru că medicul Andrei Groza nu este doar un cadru medical, el este și un interlocutor excelent, înzestrat cu răbdare și, evident, cu multă pasiune pentru ceea ce face.

S-a născut în 1986, în Zalău, a studiat la Colegiul Național „Silvania”, apoi a urmat cursurile Universității de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca. Este doctorand în medicină, profesează la Institutul Regional de Gastroenterologie şi Hepatologie „Prof.Dr. Octavian Fodor”, Clinica Medicală III din Cluj-Napoca, dar este – alături de părinții săi –  și administratorul Clinicii “Bio-Lab” din Zalău, are competențe în endoscopie digestivă diagnostică și în ecografie generală, este membru al mai multor asociații profesionale, printre care se numără Societatea Europeană de Endoscopie Digestivă, Societatea Română de Gastroenterologie şi Hepatologie sau Organizația Europeană de Boala Crohn și Colită. De asemenea, a participat la nenumărate congrese, având totodată o serie de expuneri scrise în publicații de specialitate.

 

Reporter: De ce ați ales specialitatea gastroenterologie?

Andrei Groza: Din foarte multe motive, însă cel mai important a fost gândul că voi lucra alături de colectivul de la Medicală 3 Cluj (actual IRGH “Prof. Dr. Octavian Fodor”), alături de cei mai frumoși oameni pe care i-am cunoscut în întreaga facultate.

 

Rep.: Deși sunteți un medic tânăr, acest lucru pare să nu fie un impediment să practicați această meserie alături de unul dintre cei mai apreciați gastroenterologi din România, și anune prof. dr. Marcel Tanțău. Ce vă leagă de acest nume?

A.G.: Cea mai mare parte a rezidențiatului am petrecut-o sub îndrumarea domnului profesor Marcel Tanțău (şeful Departamentului de endoscopie digestivă din cadrul Institutului Regional de Gastroenterologie şi Hepatologie Cluj-Napoca), care mi-a oferit încredere încă din prima zi și datorită căruia am ajuns să-i spun “acasă” secției Gastro 4 și să ajung, de cele mai multe ori, practic, la domiciliu doar pentru a dormi. Dânsul mi-a oferit șansa de a efectua și studiile doctorale în domeniul endoscopiei. De astfel, continuăm să colaborăm ca și în prima zi.

 

Rep.: Știm că în domeniul dumneavoastră vă loviți zilnic de diverse provocări. Care sunt cele mai frecvente boli din domeniul gastroenterologie, în ce sezoane apar și cum ne putem feri de ele?

A.G.: Afecțunile gastroenterologice nu sunt legate de anumite sezoane, ci mai mult de anumite sărbători. În perioada sărbătorilor, avem cea mai mare adresabilitate în serviciul de gardă, din cauza abuzurilor alimentare. Ca și frecvență, în România, dispepsiile (digestie dureroasă, dificilă sau tulburări de digestie, n.r.) și afecțiunile datorate consumului de alcool reprezintă ponderea cea mai mare. La Institutul Regional de Gastroenterologie Hepatologie ,,Prof. Dr. O. Fodor” Cluj-Napoca, fiind un centru terțiar supraspecializat, ajung în mod normal doar pacienți cu afecțiuni mai grave care nu au putut fi diagnosticate și/sau tratate în centrele primare și secundare.

 

Rep.: Care sunt cele mai frecvente patologii grave din specialitatea dvs.?

A.G.: Probabil răspunsul așteptat ar fi neoplaziile (cancerul, n.r.). Deși reprezintă o patologie cu incidență în creștere în ultimii ani, afecțiunile neoplazice nu sunt nici cele mai frecvente, nici cele mai grave. Acestea au de cele mai multe ori o evoluție previzibilă și nu sunt amenințătoare de viață pe termen scurt. Pe de altă parte, hemoragiile digestive, cirozele decompensate, hepatitele acute, pancreatitele acute severe sunt afecțiuni mai frecvente, a căror evoluție se modifică de la o oră la alta și a căror prognostic poate fi foarte nefericit.

 

Rep.: Ce investigaţii ar trebui să luăm în calcul, periodic, astfel încât să aflăm informaţii despre starea de sănătate a aparatului digestiv?

A.G.: În România, nu există un program de screening al afecțiunilor gastrointestinale. Pacienții simptomatici ar trebui, indiferent de vârstă, să se adreseze medicului de familie și, ulterior, acesta să îi indrume către un consult de specialitate sau să le recomande anumite investigații paraclinice preliminarii. Ca și “deprinderi sănătoase” ar fi efectuarea unor analize medicale de rutină, o dată la 1-2 ani, efectuare unei ecografii abdominale măcar o data în viață, iar dupa vârsta de 50 ani, sau mai devreme la pacienții cu istoric familial, efectuare colonoscopiei.

 

Rep.: Care ar fi manifestările care să ne trimită la medic cât mai repede, care să nu suporte amânare?

A.G.: Ca și simptome gastroenterologice de urgență ar fi: durerea abdominală de intensitate crescută, hemoragia digestivă (superioară sau inferioară) sau alterarea stării generale cu sau fără pierderea cunoștinței, acestea din urmă nefiind simptome strict legate de o afecțiune gastroenterologică, însă care pot anunța agravarea rapidă a acestora.

 

Rep.: Statisticile arată că numărul de afecțiuni digestive se află într-o creștere alarmantă. Cum explicaţi acest lucru?

A.G.: Stresul psihic, mâncarea nesănătoasă, sedentarismul sunt pricipalii factori care influențează apariția bolilor în general, nu doar a celor digestive.

 

Rep.: Este adevărat că ulcerul la stomac se vindecă doar într-o oarecare masură, însă rămâi cu el toată viața?

A.G.: Cu tratamentele existente azi, ulcerul se vindecă în proporție de 100 la sută. Regimul alimentar nu este atât de important și nici nu există un regim special pentru ulcer. În general, se recomandă evitarea alimentelor pe care pacientul afirmă că nu le tolerează. Mult mai importante pentru vindecarea unui ulcer sunt eradicarea infecției cu Helicobacter Pylori, evitarea tratamentului cu antiinflamatoare, a fumatului și a consumului de alcool.

 

Rep.: Care sunt simptomele colonului iritabil? Ce tratament ar trebui să urmeze un pacient diagnosticat cu această afecțiune?

A.G.: Sindromul de intestin iritabil este o afecțiune funcțională (intestinele pacientului arată normal, dar funcționeaza anormal, n.r.), nefiind efectiv o boală, ci mai degrabă o perturbare a motilității (proprietatea organului cu musculatura netedă de a efectua mișcări de contracție și de relaxare, n.r.) normale a intestinului, cauzată în majoritatea cazurilor de factori emoționali. Simptomele sunt reprezentate de dureri abdominale și modificări ale tranzitului intestinal. Sindromul de intestin iritabil este însă un diagnostic de excludere și poate fi pus numai după ce pacientul efectuează o colonoscopie care să excludă o cauza organica a simptomelor, ca de exemplu Boala inflamatorie intestinală, neoplasmul șamd.

 

Rep.: Ce este gastroscopia și colonoscopia? Care sunt pașii acestor intervenții? Cât durează? Ce se întâmplă propriu-zis?

A.G.: Gastroscopia și colonoscopia sunt proceduri endoscopice folosite pentru diagnosticul și tratamentul afecțiunilor tubului digestiv. Sunt utilizate tuburi flexibile de diferite lungimi dotate cu cameră de filmat de înaltă rezoluție și cu ustensile de diagnostic și tratament care sunt introduse în stomac sau în colon. Gastroscopia (endoscopia digestivă superioară) evaluează esofagul, stomacul duodenul. Colonoscopia (endoscopia digestivă inferioară) evaluează colonul și ultima parte a intestinului subțire. Durata procedurilor diferă în funcție de ceea ce se descoperă în momentul investigației și variază între 6-15 minute pentru o gastroscopie și 15-40 minute pentru o colonoscopie.

 

Rep.: Ce categorii de persoane ar fi necesar să facă o colonoscopie sau o gastroscopie?

A.G.: Colonoscopia este recomandat să se efectueze la toate persoanele cu vârsta de peste 50 ani, indiferent dacă sunt sau nu simptomatice (care indică simptomul unei boli, n.r.). La persoanele care au rude de gradul I cu neoplasm de colon, colonoscopia trebuie efectuată cu cel puțin 10 ani înaintea vârstei de debut a bolii la acea persoană.

Gastroscopia, la fel ca și colonoscopia, trebuie efectuată de persoanele cu rude de gardul I cu neoplasm gastric, cu cel puțin 10 ani înaintea vârstei de debut a bolii la acea rudă. De asemenea, gastroscopia trebuie efectuată de persoanele care continua să aibă simptome de tip ulceros sau boala de reflux sub tratament medicamentos.

 

Rep.: Ce simptome prezinta infectia cu Helicobacter Pylori? Cum se tratează și care sunt riscurile prezenței acesteia la nivelul aparatului digestiv?

A.G.: De cele mai multe ori, infecția cu H. Pylori este asimptomatică (fără vreun simptom, n.r.). Atunci când apar, simptomele sunt nespecifice și sunt de tip dispeptic (dureri epigastrice, arsuri retrosternale, regurgitări alimentare, senzație de plenitudine gastrică, eructații). Tratamentul este complex, implicând mai multe antibiotice și anti-acide. Ca și regulă, se tratează doar pacienții simptomatici, la aceștia existând riscul de progresie spre afecțiuni gastrice mai severe.

 

Rep.: Care este cauza apariției unei tumori?

A.G.: Cauzele sunt nenumărate, iar dacă le-am cunoaște pe toate am reuși să tratăm eficient, sau măcar să prevenim afecțiunile neoplazice. Din păcate, încă nu le cunoaștem foarte bine, dar putem presupune că un mod de viață echilibrat scade riscul de a dezvolta un cancer pe parcursul vieții.

 

Rep.: Cancerele tubului digestiv reprezintă una dintre cele mai frecvente neoplazii. A crescut sau a scăzut incidența cancerului la nivelul aparatului digestiv în ultimii ani?

A.G.: Incidența neoplaziilor este în creștere, însă, în același timp, acestea sunt diagnosticate în stadii mai prococe și pot fi mai bine tratate.

 

Rep.: Cât de repede se dezvoltă tumorile canceroase?

A.G.: În funcție de localizare, formațiunile tumorale pot avea o evolutie rapidă (1-3 luni) sau lentă (până la un an).

 

Rep.: Care sunt primii pași pe care trebuie să-i urmăm ca să scăpăm de această boală? Dacă mai putem scăpa de ea, desigur.

A.G.: Majoritatea afecțiunilor neoplazice sunt precedate de afecțiuni preneoplazice, benigne, care diagnosticate la timp pot opri evolutia spre cancer. Pacientul trebuie astfel să se adreseze medicului de la primele simptome. În situațiile nefericite în care boala a progresat deja spre cancer, pacientul trebuie să urmeze sfatul și tratamentul echipei de medici (gastroenterolog, oncolog, chirurg etc.) implicați în tratamentul afecțiunii.

 

Rep.: Să presupunem că un bolnav diagnosticat cu cancer face radio-chimioterapie, suportă și intervenția chirurgicală. Există șansa ca tumora să recidiveze?

A.G.: Tipul și succesiunea procedurilor terapeutice diferă în functie de localizarea, tipul și stadiul neoplaziei, însă nu se exclud una pe cealaltă. Fiecărui pacient i se calculează un indice de performanță (cât de bine se simte fizic) și, în funcție de acesta, se alege un tratament mai mult sau mai puțin agresiv.

 

Rep.: Putem spune că unele dintre tumori sunt și genetice?

A.G.: Componenta genetică (unele boli se pot “moșteni”, n.r.) este foarte importantă în apariția și dezvoltarea tumorilor.

 

Rep.: Pentru a depista în formă precoce un cancer gastro-intestinal, sunt suficiente analizele de laborator sau omul trebuie să recurgă la altfel de investigații, cum ar fi cele la modul țintit?

A.G.: Nu există analize sau investigații care se prevadă apariția unui cancer. Pacienții trebuie să efectueze investigații țintite dacă sunt simptomatici, ori trebuie să efectueze investigații de screening (screening-ul are ca scop diagnosticarea bolii în stadii în care aceasta poate fi vindecată, n.r.) dacă se încadrează în populatia la risc. Aceste informații trebuie obținute de la medicul de familie.

 

Rep.: Reprezintă cancerele tubului digestiv o boală provocată de un anumit fel al alimentației noastre?

A.G.: Alimentația este un factor de risc pentru cancer, însă nu neapărat calitatea cât cantitatea alimentelor consumate este dăunătoare. Un regim de viață sănătos este cel „câte puțin din fiecare”. Organismul are nevoie de toate pricipiile nutritive, iar un regim bazat doar pe o anumită categorie de alimente (ex. vegan) nu este neapărat sănătos. Este benefică evitarea procesării prin prăjire a alimentelor și reducerea consumului de carne cu înaintarea în vârstă.

 

Rep.: Cum putem recurge la un echilibru alimentar? Ce este acesta, de fapt?

A.G.: Mese dese, reduse cantitativ, cum spuneam după principiul „puțin din fiecare”, acompaniate de activitate fizică regulată.

 

Rep.: Dacă ați avea posibilitatea să munciți într-un spital dintr-o țară occidentală, să lăsați în urmă sistemul medical din România, ați face-o? De ce?

A.G.: Deocamdată nu intră în discuție acest lucru. Îmi place unde lucrez, cum lucrez și cu cine muncesc acum în România. Din fericire pentru mine, lucrez într-un spital și o clinică privată foarte bine dotate, în care avem aceleași condiții ca și în țările occidentale. În plus, în România, contrar a ceea ce place mass-mediei sa vehiculeze, medicina este mult mai orientată către pacient și reușește să suplinească lipsurile financiare, ba chiar să surclaseze multe țări bogate. Toți pacienții beneficiază de aceleași servicii medicale, sunt investigați la timp și li se oferă posibilitatea de a alege alături de medic opțiunea terapeutică adecvata nevoilor fiecăruia. Medicina vestică nu e una socială. Calitatea serviciilor este înaltă, însă există protocoale bine stabilite care menționează cine și în ce moment poate beneficia de un serviciu medical, lucru cunoscut și respectat de locuitorii acestor țări, uneori fiind nevoiți să aștepte câteva luni pentru o investigație.

Interviu realizat de Olivian Vădan